Superstitii si traditii de nunta...

     V-ati intrebat vreodata de ce mirele trebuie sa treaca pragul casei cu mireasa in brate? Se spune ca... daca mireasa se impiedica de prag, ghinionul ii va urmari pe cei doi toata viata. În realitate, nici unei mirese nu i-ar surade sa se impiedice si sa intre in genunchi in propria casa. Si-apoi, de ce sa nu recunoastem, e placut sa fii purtata in brate de iubit. Responsabile cu superstitiile sunt de obicei soacrele sau nasele. Ele sunt cele ce stiu mersul lucrurilor si trebuie sa se asigure ca totul se petrece conform planului. Ele sunt cele ce vor insista ca lucrurile se fac intr-un fel si nu altfel, pentru ca se spune ca… si nu e bine sa… si trebuie sa… ca sa nu…

     E cazul sa fim superstitiosi in ziua nuntii? De ce nu? Superstitiile legate de nunta pot fi amuzante dar cat de in serios le luati depinde strict de voi si de credintele voastre personale. Sunt destule cupluri care s-au vazut inainte de cununie imbracati in echipament complet si casnicia lor a trecut testul timpului. Asadar, puteti tine cont de superstitii dar nu transformati asta intr-un mare stres. Nu asta trebuie sa fie grija voastra in ziua nuntii. Sa le trecem totusi in revista…

     "Se spune ca..."

     …Se spune ca e bine ca domnisoarele de onoare sa fie imbracate la fel pentru a indeparta spiritele rele… În realitate, pe vremuri, una dintre traditiile de nunta era ca mireasa sa fie ascunsa intre domnisoarele de onoare… Mirelui i se prezentau pe rand domnisoarele si el trebuia sa ghiceasca repede, repede care dintre ele e mireasa lui… Joc de societate? Tras de timp? Pe vremuri nu toate casatoriile erau consimtite de ambii parteneri. De aici si voalul care acoperea fata miresei pana la altar: mirelui nu trebuia sa i se lase nici o sansa sa o ia la sanatoasa inainte de a fi „legat“ prin sfanta taina a cununiei.

     …Se spune ca la nunta aduce noroc sa ai ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru… Desigur, am vazut aceasta traditie in special in filmele americane dar ne-a placut si am imprumutat-o si noi. De la ce vine insa? Sunt doua versuri in limba engleza: „Something old, something new, something borrowed, something blue… and a sixpence for my shoe“. „Ceva vechi“ simbolizeaza trecutul miresei, legaturile ei cu familia – si de obicei e vorba de o bijuterie pe care „mama mea mi-a dat-o in ziua nuntii mele si eu ti-o dau astazi tie iar tu poate vei vrea sa i-o dai fiicei tale“. Un gest frumos, intre mama si fiica, sau si mai frumos intre soacra si nora, bijuteriile vechi sunt intotdeauna valoroase… Ceva nou este simbolul inceputului de drum – cele mai multe mirese aleg ca rochia alba sa fie acel „ceva nou“. „Ceva de imprumut“ (eventual purtat de alta mireasa la nunta ei, acum fericita in casnicie) imprumuta putin din norocul deja probat de o prietena a miresei. E bine sa stii ca prietenii iti sunt alaturi. Iar albastrul… Ei bine, albastrul era culoarea traditionala a rochiilor de mireasa in epoca pre-victoriana. Prima mireasa imbracata in alb a fost Regina Victoria, care a dat astfel tonul unei noi mode. De cele mai multe ori, jarteluta prinsa de piciorul miresei este acel ceva albastru. Cat despre moneda norocoasa care se pune in pantoful miresei – ea se presupune ca aduce belsug noii familii.

     …Obiceiul ca mireasa sa arunce si jarteluta, nu doar buchetul, vine din Franta, unde se spune ca aduce noroc sa ai o bucatica din rochia unei mirese. Si ca sa nu li se mai sfasie rochiile in dimineata nuntii, frantuzoaicele puneau un piciorus pe scaun si isi scoteau jarteluta, cu gratie. Momentul acesta a devenit mai picant dupa ce mirele a fost cel desemnat sa traga cu dintii jarteluta miresei. Înainte sa va conformati acestui obicei de imprumut, e bine sa va ganditi daca vreti cu adevarat fotografii cu fusta ridicata… Asistenta va fi incantata, in mod cert. Se spune ca buchetul se arunca spre domnisoarele de onoare iar jarteluta spre cavaleri… În felul acesta, invitatii vor sti la a cui nunta urmeaza sa mai joace.

     …Se spune ca daca in ziua nuntii ploua, e semn de belsug. La fel, daca pe drumul spre biserica vedeti un curcubeu, casatoria voastra va fi una fericita. Tot pentru belsugul casei, se arunca in calea mirilor galeti cu apa.

     …Se spune ca mireasa nu trebuie sa poarte perle, pentru ca perlele sunt simbolul suferintei… În realitate, perlele adevarate sunt foarte scumpe si nu multi si le pot permite. Daca ne gandim ce sunt perlele, putin adevar exista: o perla se formeaza in scoica daca un fir de nisip patrunde in cochilia ei. Sideful e doar felul in care scoica incearca sa se protejeze de firul de nisip.

     …Se spune ca nu e bine ca miresele sa se intalneasca la biserica… De aceea, inevitabil, veti sta ascunsa in pridvorul bisericii, sau dupa biserica, pentru ca astfel de intalniri sunt inevitabile. Am vazut insa nunti oficiate in paralel in multe biserici ortodoxe si nici una dintre mirese nu parea sa fie deranjata de cealalta.

     …Se spune ca daca vrei sa te mariti mai repede e bine sa-ti pui voalul unei mirese pe cap si asta va atrage ursitul… In realitate, orice femeie imbracata intr-o rochie eleganta, cu un voal alb pe tample ofera o imagine frumoasa. Si poate, vazand-o astfel, iubitul ei va intelege ca e momentul sa puna „intrebarea aceea“. Ar fi romantic sa o faca acolo, pe loc… Sau daca nu, curand. Uite, a prins si buchetul! De cate „sugestii fine“ mai are nevoie?!

     …Nu se fac nunti in post … Pentru ca postul implica abstinenta. Nu se fac nunti in mai… Pentru ca babele spun ca te „mai“ mariti inca o data daca ai nunta in mai. Nu se fac nunti martea si vinerea. Pentru ca sunt zile dominate de planete razboinice si inselatoare (Marte si Venus). Se spun multe lucruri si realitatea este adeseori alta. De fapt, nunta in sine este un mare rit de trecere, pe care fiecare dintre noi are nevoie sa-l traiasca pentru a merge mai departe. Este o treapta in devenire, sfarsitul „adolescentei sociale“, intrarea in randul „celor asezati“. Savarsim toate ritualurile inconjurati de prieteni, de familie, ziua nuntii nu este decat o mare declaratie de dragoste facuta in public: Iata: acesta/aceasta este jumatatea mea, pe care am ales-o si pe care nu o impart cu nimeni. Priviti-ne bine, suntem de-acum impreuna si facem tot ce trebuie sa ne asiguram ca nici omul, nici Dumnezeu, nici ghinionul nici vremea rea nici alinierile nefaste de planete nu ne vor desparti. Iata, suntem dispusi sa va luam cu noi in aceasta calatorie prin lumea celor „mari“ – prindeti buchetul, prindeti jarteluta, luati o bucatica de tort si puneti-o sub perna, admirati-ne, invidiati-ne, doriti-va sa fiti ca noi…

     Toate traditiile, toate micile gesturi, toate superstitiile au legatura cu vremuri vechi, in care oamenii traiau intr-o lume magica si isi desfasurau viata dupa ritualuri care dadeau sens si inteles oricarui gest. Ne nastem cu o inclinatie spre magic, spre ritual, spre ascuns. Credem in ghinion si in noroc, in destin si in rostul fiecaruia dintre noi pe pamant. Între toate evenimentele vietii noastre, pana la nasterea primului copil, nimic nu se compara cu ziua nuntii. De aceea vrem sa fie perfecta ziua la care o sa ne gandim toata viata. De aceea aniversarea casatoriei este importanta. Poate ca intr-o buna zi, peste 10, 25 sau 50 de ani, vom vrea sa ne reinnoim promisiunile facute in fata lui Dumnezeu si a prietenilor. Dar trebuie sa asteptam 10 sau 25 de ani pentru a face din aniversarea casatoriei prilej de mare bucurie? Nu. Fiecare an de casnicie poate fi sarbatorit…

     Desigur, cati dintre cei ce-si unesc destinele vor ajunge la nunta de diamant, veti spune… Acum este momentul sa visati. Si puteti visa orice, chiar si ca veti ajunge la aniversarea a 75 de ani de casnicie. Acum e momentul sa va inconjurati de semne bune, de obiecte aducatoare de noroc, acum trebuie sa respectati ritualurile, sa va permiteti sa credeti in magia zilei pentru care va pregatiti… Cat despre ce urmeaza dupa… se spune ca primii 40 de ani de casnicie sunt cei mai grei…

 


Cod QR

Vizualizate recent

Nici un produs

Meniu

Compara 0